Reghinul este cunoscut în lume sub numele de ”Oraşul Viorilor” sau, mai nou, Noua Cremona, denumiri pe care le-a primit datorită viorilor ce se fabrică aici. În Reghin funcționează două fabrici de instrumente muzicale, dar şi numeroase ateliere de lutieri, iar marile săli de concerte din lumea intreagă răsună de acordurile instrumentelor create aici.
Se spune că Antonio Stradivarius și Giuseppe Guarneri del Gesù, doi lutieri din Cremona care au trăit la sfârsitul secolului al XVI-lea, considerați cei mai mari creatori de viori din lume, își trimiteau aici, pe valea Gurghiului, numită şi "Valea Italianului", specialiştii lutieri, ca să caute materia prima pentru celebrele lor viori. În această vale, la altitudini joase de doar 500-550 m, au găsit lemn de paltin şi molid cu o rezonanţă deosebită, din lemnul de molid realizându-se 70% din corpul unel viori. Astfel s-a ajuns ca numeroşi cioplitori în lemn din Reghin şi din satele învecinate să învețe cum se fac diverse componente ale unei viori, pe care apoi le trimiteau în Italia, unde prin îmbinare, meşterii de acolo obțineau produsul finit. Abia in anul 1951 românii au început să facă instrumente muzicale, când la Reghin a ajuns lutierul Roman Bolanciuc, cel care înfiintează în cadrul fabricii de prelucrare a lemnului o secție de instrumente muzicale, fiind singura secție de acest fel din ţară, devenită în prezent Fabrica de Instrumente Muzicale Hora. Venit din Bucovina, dar şcolit la Praga, Roman Boianciuc este considerat cel mai dibace lutier român şi fondatorul industriei lutiere din Reghin. În 1965, la Festivalul Internațional ”George Enescu" viorile maestrului Bolanciuc au fost apreciate de reputatul David Fiodorovici Oistrah, cunoscut în lumea muzicală ca unul din cei mai mari violonişti ai secolului XX.
După anul 1989, mulți lutieri din Reghin şi-au deschis ateliere private, familiale. Numărul lutierilor din Reghin şi împrejurimi este undeva la 100 iar ateliere particulare ale lutierilor artizanali sunt undeva la aproximativ 30-35 în oraș.
În anul 1992 este înființată o altă fabrică de instrumente muzicale, Gliga Instrumente Muzicale S.A ce a dus renumele oraşului Reghin peste hotare iar ca o confirmare a valorii instrumentelor muzicale create aici marele violonist Yehudi Menuhin a concertat şi pe o vioară marca Gliga.
O vioară în serie necesită o muncă de 50 ore în decurs de trei luni, iar pentru o vioară de maestru sunt necesare 300 ore de muncă de-a lungul unui an întreg. Între etapele de construcție ale viorii, lemnul trebuie lasat să se odihnească începând cu realizarea componentelor şi asamblarea acestora şi folosirea de până la 15 straturi de răşini naturale pentru lăcuirea viorii.
În construcția instrumentelor muzicale cu arcuş şi coardă, este utilizat ca materie primă lemnul de paltin şi de molid. Pentru a crea o vioară foarte bună, lemnul trebuie uscat minim 15 ani, iar pentru o vioară bună, lemnul trebuie uscat cel puțin 7 ani.
Lutierul caută un anume fel de paltin şi anume paltinul creț, un copac ce produce o rezonanţă muzicală deosebită. Ciocănind fiecare trunchi de copac, lutierul ştie să il asculte şi să găsească copacul în care se ascunde muzica unei viori. Copacii potriviți trebuie tăiați în lunile noiembrie-decembrie pentru ca lemnul sa fie mai dens si mai rezistent. Acest tip de lemn este utilizat pentru spatele viorii ce este realizat din două bucăți şlefuite manual şi lustruite cu migală de către lutier urmând ca acestea să fie îmbinate cu clei de oase.
Pentru fața viorilor, lutierii ardeleni folosesc un lemn de esenţă moale, de obicei molid. Fața instrumentului muzical este confecționată dintr-o bucată, iar «eclisele», lateralele vioril, sunt îndoite, cu ajutorul aburilor, milimetru cu milimetru, pe parcursul a mai multe zile. Acesta trebuie să fie cioplit rotund, apoi meşterul îndepărtează manual, cu ajutorul unei dălți, straturile de lemn care ar afecta muzicalitatea instrumentului. Urmează decuparea acelor «f-uri», ce nu sunt doar un element decorativ, ci au rol de acordare şi dau sunetul final al instrumentului.
În ultimul stadiu, sunt adăugate accesoriile instrumentului care constau în chei, limbă, căluş, cordar, bărbia şi buton. În interiorul viorii se fixează un mic pion de lemn, numit popic, această mică bucată de lemn are un rol deosebit de important în acustica finală a viorii.
Fața viorii este decorată cu fâşii din lemn de abanos sau cu intarsii de fildeş. Capul viorii este reprezentat de un melc de lemn, sculptat întotdeauna manual. Melcul este locul de unde violonistul reglează întinderea corzilor, cu ajutorul unor chei confectionate din metal şi din lemn de abanos, la fel ca şi unele elemente ale arcușului. Arcușul este obținut din fire de păr de coadă de cal.
Un monument închinat artiștilor care confecționează viori se află în fața Bisericil Evanghelice din Reghin. Monumentul este opera artistului Barothy Adam are o înălțime de 7.30 m , iar vârful sugerează rằspândirea sunetelor în spatiul muzical.